Sherlock Holmes

Miercuri, 6 Ianuarie 2010, Categoria: Cronica de film

Departe de versiunea scrobita a acelui Sherlock Holmes cu care ne-au obisnuit precedentele transpuneri cinematografice ale romanelor lui Conan Doyle (in special ecranizarile BBC), personajul creat de Guy Ritchie pastreaza doar o anume doza de umor britanic muscator, intorsatura eleganta a frazelor si deductiile stralucite, bazate pe un fin simt al observatiei. Observatii la care regizorul ne face de fiecare data partasi, prin flash-forward-uri ori prim-planuri revelatoare.

Robert Downey Jr. e adorabil in pielea detectivului din Baker Street, dar am fi preferat sa-l vedem ametit de prea multe ganduri si nitica cocaina, iar nu de pumnii adversarilor, incasati in niste lupte de strada coborate direct din "Snatch". Sherlock-ul lui viseaza in slow-motion la crosee de dreapta si lovituri la ficati, la oase frante si maxilare dizlocate, expunand cu accentul lui impecabil un soi de lectie de anatomie a la Jackie Chan - probabil Ritchie l-a vrut o combinatie perfecta de intelect si machism, cu accent mai degraba pe flexarea muschilor decat pe sclipirea neuronilor.



Din fericire doctorul Watson (Jude Law) nu e "imbogatit" cu cine stie ce trasaturi de caracter fistichii, adaptate timpurilor moderne, si ramane companionul sobru, elegant al unui geniu usor cam sleampat, prietenul cel mai bun si tovarasul de aventuri fara de care Sherlock nu poate si nu vrea sa se descurce. Atat de mare este disperarea cu care Holmes se agata de viata lor comuna de holtei, incat puteti interpreta relatia lor si in cheie homoerotica, dupa gust .

Principala problema a filmului este insa povestea, intriga cu tenta supranaturala in care lordul Blackwood incearca sa ia in stapanire omenirea cu ajutorul magiei negre. Totul are iz de conspiratie masonica mixata cu elemente de "Codul Da Vinci", incantatiile vrajitoresti deasupra trupului unei tinere menite sacrificarii amintesc de vremurile bune ale lui Indiana Jones, insa STIM ca supranaturalul nu este posibil, STIM ca Sherlock va gasi si demonta mecanismele bine ascunse in spatele norilor de fum, STIM ca ratiunea va triumfa, demonstrand ca "atunci cand elimini tot ce este imposibil, orice ramane, oricat de improbabil ar fi, trebuie sa fie adevarul".

Ce ne ramane noua este un film de aventuri, cu o imagine reusita si decoruri migaloase, cu actori care (se) joaca cu placere intru desfatarea publicului, insa nimic mai mult. Doar un pre-quel la povestea urmatoare, a confruntarii dintre Holmes si nemesisul lui, profesorul Moriarty. Si e pacat, pentru ca ar fi putut iesi ceva mai mult. Ceva mai bine.



[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou