Pescuit sportiv

Joi, 12 Februarie 2009, Categoria: Cronica de film

Trei personaje, tensiune tesuta din vorbe, priviri si taceri, filmarea POV (Point Of View) care pune spectatorul in mijlocul actiunii - asa arata, pe scurt, "Pescuitul sportiv" la Adrian Sitaru.

Povestea incepe simplu, cu Mihai (Adrian Titieni) si Mihaela (Ioana Flora) plecand la un picnic in afara orasului - un drum lung pe strazile inghesuite ale Bucurestiului, discutii de cuplu rutinat, mici incontrari de principiu, nervi mangaiati de mainile care se ating usor, zambete fugare care acopera nelinisti, o relatie care scartaie, oameni obisnuiti cu alinturi banale ("Iubi" este Mihaela, cea cu principii mai laxe si inclinatie spre compromis).

Numai ca masina lor loveste o prostituata pe marginea unui drum de tara, si de-aici lucrurile o iau si ele pe aratura - cei doi incearca sa ascunda victima, presupusa moarta, in padure. Zis si facut, numai ca moarta se trezeste, clipeste nevinovat si se ofera sa ii insoteasca la picnic. Asa incepe jocul de-a soarecele si pisica in care Ana (Maria Dinulescu) ii atrage pe cei doi, manipularea iscusita ce mizeaza pe lasitati, minciuni, rani nevindecate si puncte slabe ale unei relatii cu echilibru fragil.

Care sunt motivele ei? Ce vrea, de fapt? Actioneaza premeditat, e sincera sau psihopata? Din fericire filmul nu ofera raspunsuri facile. Violenta nu izbucneste pana la final, precum s-ar fi intamplat la Haneke bunaoara, dar atmosfera e grea, electrica, un amestec de sexualitate si furie inabusita. Ana jongleaza cu inocenta, cu tandretea si perversitatea, niciodata pana la extrem, alunecand printre cuvinte, prinzandu-si interlocutorul in plasa si-apoi aruncandu-l la loc in apa. Ana pescuieste sportiv si se joaca cu mintile celor doi pur si simplu pentru ca poate. Si pare sa se distreze de minune.

Finalul ramane oarecum deschis - suntem noi cei care privim ascunsi printre copaci? E Ana? Destinul si-a ales o unealta bizara pentru a taia nodul gordian al lipsei de comunicare? Puteti alege varianta care va convine. Dupa cum puteti alege unul din epitetele la moda - minimalist, mizerabilist, neorealist - filmul lui Sitaru, cu look-ul lui inselator-amatoristic, le incape pe toate, si inca ceva pe deasupra.

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou