The Back-up Plan

Marti, 22 Iunie 2010, Categoria: Cronica de film

A fost odata o corporatista care, nemultumita de existenta sa rutiniera, si-a abandonat jobul fancy si a deschis un pet shop de cartier. Care si-a cautat sensul vietii in bratele a numerosi pretendenti, fara sa-si gaseasca alesul, jumatatea, perechea perfecta. Asa ca s-a hotarat sa faca un copil de una singura. Ma rog, cu ajutorul unei banci de sperma si al unui medic care face glume de genul "ma uit la cervixul tau, nu la unghiile de la picioare", glume asortate la genericul cu animatie in tente de roz care deschide "The Back-up plan" si te avertizeaza ca urmeaza o comedioara pentru doamne si dudui.

Si pentru ca filmul bate viata atunci cand e vorba de intamplari absurde, imediat dupa ce se lasa inseminata artificial, Zoe (Jennifer Lopez) intalneste un mascul fermecator cu care imparte un taxi in ploaie, si pe care il regaseste apoi intamplator la targul de produse bio din cartier: Stan (Alex O'Laughlin) e un fermier preocupat de agricultura sustenabila care creste capre si face ASE-ul la seral. Care o cucereste in doi timpi si trei miscari cu o cina romantica si fizicul lui de tractorist bronzat, apoi ii ofera un orgasm rapid in depozitul de branzeturi. Irezistibil, ce mai. "Fermier, caut nevasta" in varianta glamour. Sa mai spunem ca, indragostit pana peste urechi, Stan creeaza un nou model de branza, pe care o boteaza cu numele iubitei, pentru ca este "impertinenta si complexa", asa, ca ea?

Cam jumatate din film Zoe se lupta cu marturisirea (cum sa-i spui proaspatului boyfriend ca tu esti insarcinata cu copilul altuia?), in cealalta jumatate Stan se lupta cu acceptarea faptului ca o sa fie tata vitreg, intre timp ni se da de inteles ca mamele singure sunt toate sarite de pe fix (mai ales cele care se aduna in grupuri de intrajutorare si practica un soi de ritualuri New Age), JLo face cateva glume la adresa posteriorului din dotare (bunul ei cel mai de pret), avem si un scurt intermezzo cu Cesar Millan si niste caini (mai ales un Boston terrier teribil de simpatic, care se deplaseaza intr-un carucior pe rotile), si, desigur, nu puteau lipsi substraturile "psihologice" ale povestii - Zoe trebuie sa invete sa-si recapete increderea in oameni, sa iubeasca si sa se lase iubita fara "planuri de rezerva". Un talmes-balmes promovat drept "comedie romantica" in care scurtele momente vag amuzante vin de la personajele secundare (prietena lui Zoe, mama singura cu patru copii, teribil de acida, ori un tatic care ii descrie lui Stan "bucuriile" paternitatii: "e minunat, apoi e oribil, oribil, oribil, oribil"), un film la fel de lesinat precum melodia care deschide soundtrack-ul (interpretata, evident, de aceeasi Jenny from the Block), o divagatie siropoasa pe tema "I'm so tired of the game / I wanna be somebody's girl".

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou