Soul Kitchen

Luni, 14 Iunie 2010, Categoria: Cronica de film

Nu e "Solino", desi in centrul povestii e un restaurant. Nu e "Kebab Connection", desi patronul restaurantului e un grec. Nu e nici "Gegen die Wand" - de data asta Birol Unel apare doar intr-un rol secundar. E un mix din toate cele insirate mai sus, si un pic mai mult. Sau un pic mai altfel: Fatih Akin renunta la tonul sobru din ultimele sale filme si livreaza o farsa lejera, asezonata cu afrodisiace si muzica soul.

Adam Bousdoukos e Zinos, patronul unei taverne din Hamburg, care isi rasfata clientii cu salate inecate in maioneza si cartofi prajiti in uleiul in care mai devreme a sfarait o portie "delicioasa" de crochete de peste din congelator. Nu e tocmai haute cuisine, dar oamenii sunt multumiti sa mestece placid ceva pe langa invariabila halba de bere. Asta pana cand in bucatarie apare vijeliosul Shayn Weiss (Birol Unel), un chef temperamental care vrea sa faca arta culinara pe fiecare farfurie, hrana pentru suflet si nu doar pentru vintre - reteta sigura pentru alungat clientela, speriata de meniul extravagant al zilei. Problemele lui Zinos nu se rezuma insa la apropiatul faliment: iubita ii pleaca in Shanghai, Illias, fratele sau puscarias (Moritz Bleibtreu) ii cere de lucru, iar un fost coleg de scoala, acum patron veros de imobiliare, il preseaza sa-si vanda carciuma - taverna "Soul Kitchen" urmeaza sa faca loc unor birouri din otel si sticla.

Personajele par coborate direct dintr-un vodevil (chelnerita sexy, mosneagul barbos care isi face veacul pe langa bar, prietenii "de cartier" ai lui Illias, turcul care practica fizioterapia babeasca de apartament), si tot de acolo vin glumitele de categorie usoara ori gagurile vizuale (peripetiile sexului online, micul scandal de la o inmormantare, inevitabila erectie din cabinetul de masaj). Un vodevil multi-cultural, desigur, reluand temele dragi regizorului - viata care pulseaza mai intens in comunitatile de emigranti, traditiile care supravietuiesc globalizarii, un Hamburg cosmopolit si sexy, in aerul caruia plutesc deopotriva muzica funk si soul, greceasca si electro. E unul din cele mai relaxate filme ale lui Akin: personajele sunt privite cu simpatie, povestea previzibila nu are pretentia de a trece dincolo de nivelul unui sitcom, conflictele interetnice prezente in peliculele lui precedente lipsesc cu desavarsire, atmosfera ramane permanent in zona unei veselii gregare, e o comedie-shpritz de vara pe care trebuie sa o luati ca atare. Si s-o vedeti cu prietenii.

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou