Milk

Miercuri, 31 Decembrie 2008, Categoria: Cronica de film

Probabil va ganditi ca un film biografic despre viata si moartea unui activist politic de prin anii '70 n-are cum sa fie decat plicticos. Adaugati insa la ipoteze regia lui Gus Van Sant si mai ganditi-va o data. "Milk" e o docudrama, nu o melodrama. Are un subiect serios, insa il trateaza cu relaxare si delicatete, nu cu scortosenie si discursuri. Asa cum are un personaj central volubil, ironic si cam sleampat, care insa ascunde o vointa de fier si o inteligenta politica deosebita.

Harvey Milk e un tip banal, lucrator intr-o companie de asigurari, maruntel, umbland in costume cam ponosite si culori cuminti. Ah, da: si e gay. Un gay cat se poate de ne-ostentativ, chiar daca jucaus, care agata un Adonis balai pe scarile metroului din New York si sfarseste intr-o relatie pe termen lung, intr-un parteneriat pro-activ politic si o prietenie tandra care ramane, mai presus de toate. Harvey Milk implineste 40 de ani si constata ca n-a facut nimic maret in viata, asa incat da dracului munca de functionar, isi lasa plete si barba si se muta cu iubitul la San Francisco, deschizand un mic magazin foto si coaguland comunitatea gay din zona si de-aiurea. Harvey Milk nu e un radical visator si stupid, ci un activist pragmatic si incapatanat, care stie sa cedeze cand e cazul si sa arboreze costume sobre si coafuri cuminti, daca asta inseamna sa atraga de partea sa un electorat conservator. Care stie calea inapoi de la hippiot la businessman, cand cauza o cere. Iar Sean Penn este senzational in rolul lui Harvey Milk, reusind sa surprinda bunatatea ca trasatura esentiala, umanismul fundamental al personajului, duiosia fara accente patetice, generozitatea asumata, zambetul, caldura.



Filmul nu se joaca cu subiectul, are doza necesara de manie (pe care o transmite foarte eficient) si un minim lirism (foarte vizibil in scenele colorate cu "Tosca" lui Puccini), e un soi de romantism detasat specific lui Van Sant, care apropie dar nu insiropeaza. "Milk" e cronica unei morti anuntate, dar asta nu strica momentele de intimitate intre Harvey si Scott, nu duce in derizoriu saruturile, nu ne face personajele indiferente si lupta lor inutila. E un arc peste timp care, la 30 de ani de la "Propunerea 6" a senatorului John Briggs pentru excluderea din sistemul de invatamant public a profesorilor gay, puncteaza dureros anul "Propunerii 8", care a scos in afara legii mariajele gay din California. "Predau spaniola, nu sexul" scria pe o pancarta de protest in 1978, in timp ce de cealalta parte poporul se mobiliza sub stindardul Anitei Bryant, fosta regina a frumusetii convertita brusc si absolut la un crestinism militant dupa o tinerete in care principala ei preocupare fusesera reclamele la suc de portocale.

Tot de cealalta parte se afla si Dan White (Josh Brolin intr-un rol excelent), un tip frumusel dar banal, cu o familie bisericoasa si zero prieteni, contra-candidatul lui Milk la alegeri si-apoi colegul sau de consiliu, aflat undeva intre homosexualitate refulata si prejudecati de suburbii. Brolin il mentine pe White intr-un echilibru perfect - nici un monstru vicios, nici un papagal fara minte, al carui gest premeditat implica multiple motivatii, un tap ispasitor pentru isteria unei natiuni.

Nu poti sa nu-l iubesti pe Harvey Milk. Cu costum sau vesta de blugi, cu alegerile sale uneori stupide in materie de barbati, cu flirturile sale care nu lasa niciodata impresia unui pradator (desi el e cel care fae pasul, e e cel care zambeste primul, el e cel mai experimentat) ci doar reflecta anii de izolare si nevoia acuta de intimitate, tandrete si siguranta. Cu naivitatile sale care l-au facut sa creada in bunatatea fundamentala a oamenilor si i-au adus moartea. Cu entuziasmele sale care l-au facut sa recruteze sute de suflete intru democratie si sa le ofere libertatea.

Nu stiu ce audiente va face "Milk" in Romania - daca e sa ne luam dupa cele rusinos de mici inregistrate de "Paranoid Park" nu putem astepta un miracol. Dar daca macar 1% din cei care vor intra in sala vor pleca de acolo fara atitudinea de mironosita bigota gen Anita Bryant, atunci Harvey Milk nu va fi trait (si murit) in zadar.

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou