Printese, reporteri si iubiri condamnate

Vineri, 15 Februarie 2008, Categoria: Rezumatul saptamanii

Printese, reporteri si iubiri condamnate [Saptamana 15-21 februarie]

Delirious are toate ingredientele unei povesti clasice, doar ca in registru negativ. Les Galantine (Steve Buscemi), paparazzo in New York, e un soi de zana buna postmoderna care il culege de pe strazi pe tanarul Toby (Michael Pitt), ii ofera casa, masa si o slujba marunta.

Moaca lui acrita, imbatranita in rele, e contrastul perfect cu inocenta aproape enervanta a lui Pitt, aceasta Cenusareasa la masculin de care se indragosteste o printesa pop. Faima si bani picate din cer - basme, cu alte cuvinte.

Filmoteca dixit: Satira destul de incisiva pe alocuri a pop-culturii moderne, cateva momente de seriozitate bine temperata, umor inteligent, Gina Gershon in mare forma, bun de vazut.

Ca sa ramanem in registrul povestilor, Enchanted vine peste noi cu o noua versiune (a cata?) a povestii cu Alba ca Zapada. De data asta fara sa-i aiba in preajma pe cei 7 pitici, ci doar o veverita si un print cam natang. Giselle e alungata din tara povestilor in Manhattan-ul zilelor noastre - si ce pedeapsa mai cruda ar fi putut nascoci vrajitoarea super-extra-ultra-negativa (Susan Sarandon, plecaciune) decat o trecere brusca catre taramul unde "au trait fericiti pana la adanci batraneti" se transforma in melodrama banala a unui divort amiabil. Avocati chipesi, animalute simpatice, dragoni si printese, si totusi nu este o poveste tipica Disney.

Filmoteca dixit: E fun la modul lejer. E auto-ironic ici-colo. E parte desen animat, parte film parfumat cu roze. Copiii dumneavoastra il vor aprecia pe deplin. Poate si iubita. Ar fi mai buna, totusi, o bere.

Dar povestile cu Fat Frumos nu se opresc aici.

Ele ne inghesuie cu acelasi print fermecator (James Marsden, delicios, trebuie s-o recunoastem) de data acesta in rolul unui jurnalist oarecum cinic, altminteri irezistibil, care o curteaza asiduu (si totusi inutil) pe Jane, mandra posesoare a 27 de rochii de domnisoara de onoare si a unei stime de sine undeva aproape de zero. Katherine Heigl e reusita in rolul fetei concentrate pe cariera si in genere pe bunastarea celorlalti, dar per ansamblu filmul e o aglomerare de clisee pe care jocul ei nu reuseste s-o salveze de la monumentalul cascat pe care ni-l va provoca in final.

Filmoteca dixit: Daca ati vazut My best friend's wedding sau orice alta comedie romantica de la Katharine Hepburn incoace, veti sti exact cum evolueaza personajele si cand vor realiza ca se iubesc cu-adevarat. Booooring. Singura surpriza a filmului este un duet de karaoke - Elton John, cine ar fi crezut?

Daca vreti o poveste de dragoste spusa bine (mai intai de Ian McEwan, si-acum de Joe Wright in imagini), incercati Atonement, istoria unor familii britanice a caror viata idilica e intrerupta abrupt de gestul necugetat al unei fetite de 13 ani.

Cu o singura acuzatie, Briony ruineaza mai multe vieti, sfasie o iubire care abia incepea sa se deseneze timid, trimite un om in inchisoare pe nedrept si isi asigura o viata intreaga urmarita de remuscare. Remarcabil, nu-i asa?

CineTV dixit: Excelent filmat, foarte bine jucat, cu un scenariu care nu rateaza (aproape) nimic din subtilitatile cartii, Atonement este un must-see, daca nu pentru finalul atipic, macar pentru prezenta eteric-blazata a Keirei Knightley.

Si, in sfarsit, surpriza unui film care ar fi putut fi teribil de prost, dar nu e, Cloverfield, combinatie de Godzilla si Blair Witch Project filmata "din mana" - ceea ce ii da un puternic iz de autenticitate, cu actori necunoscuti, ritm alert si un monstru cu atat mai infricosator cu cat apare doar vazut de la distanta, cu coada ochiului.

Filmoteca dixit: Cloverfield exorcizeaza spaimele post-11-Septembrie ale new yorkezilor intr-un mod convingator iar pe noi, ceilalti, ne tine cu sufletul la gura, reusind sa adapteze cu succes traditia filmelor-dezastru clasice din anii '50 pentru generatia social networking.
  
asdasd