Le heros de la famille

Vineri, 5 Decembrie 2008, Categoria: Cronica de film

Pe afisul Festivalului de Film Francez se inghesuie si "Le heros de la famille", cu distributie promitatoare si soundtrack ademenitor (de la "It had to be you" la "Histoire d’un amour" sau "Ho capito che ti amo"). Nu va lasati pacaliti de pleiada de staruri: nici Catherine Deneuve, nici mademoiselle Beart, nici Claude Brasseur sau Miou-Miou nu reusesc sa faca o bijuterie din "Eroul familiei" - avem de-a face doar cu un gablontz. Unul dragalas, pasabil si inofensiv, e-adevarat. Imbibat de "parfum frantuzesc", asa cum si-l imagineaza Thierry Klifa (adica odicolon patrunzator si cam ieftin).

E povestea unei familii dezbinate care se vede adusa din nou impreuna de renghiul unui unchi / nas/ prieten / amant pezevenghi. Sau matusa / nasa etc - puneti toate atributele la feminin: bonomul Gabriel devine, din cand, Gabrielle - atunci cand urca pe scena cabaretului "Papagalul albastru" si canta sansonete ragusite ("La cage aux folles" redivivus, da).

Scenariul jongleaza cu o sumedenie de relatii complicate intre 2-3 generatii, dar o face dupa o schema clasica de vodevil, cu personaje-stereotip (mama ticaloasa cu replici muscatoare, tatal - fustangiu incorigibil, fiica vag frigida care si-a ratat viata afectiva in favoarea celei profesionale, fiul cuminte, responsabil si.. gay) si cu sublinieri enervante - ok, am inteles, mesajul e clar, arta nu trebuie sa moara, e singurul lucru care ne face sa fim vii, spectacolul treuie sa continue, nu simt nevoia sa vad dansatoare fluturandu-si sanii pe "Show must go on" intru sublinerea ideii.



Si nu e cazul sa ni se repete profetic, pe tot parcursul celor 107 minute, ca rechinii care isi abandoneaza menirea (inotul, carevasazica) sunt sortiti pieirii, asta asortat la o imagine cu personajul principal privind adanc intr-un acvariu. Acelasi gen de imagini suparator-demonstrative continua pana la final - personaje conturate pe fond de noapte luminata de artificii, muzica dulceaga in fundal, toti uniti in cuget si-n simtiri in fata Frumusetii, mon Dieu, cum sa nu-ti scape o lacrima in colt de batista apretata?

Ce-i drept momentele enervante (cum sunt si aparitiile fantomei lui Gabriel, cu sfaturile si povetele sale) sunt compensate si de faze amuzante (iepurele magicianului, gatit cu slaninuta de catre niste iubite cu chef de razbunare; Deneuve, cu niste replici de curva demna), insa nu suficient. Un film cuminte, de Hallmark, bun pentru dupa-amieze ploioase. Si atat.

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou