The Time Traveler's Wife

Luni, 9 Noiembrie 2009, Categoria: Cronica de film

Henry, protagonistul romanului semnat Audrey Niffenegger (tradus si la noi in 2007, la editura Tritonic, si adaptat pentru marile ecrane de scenaristul succesului lacrimogen "Ghost"), sufera de o anomalie genetica ("rara", dupa cum subliniaza filmul, de parca anomaliile genetice ar fi altminteri la ordinea zilei) care il face sa calatoreasca in timp, fara tinta ori scop precis. Henry aluneca in trecut, in viitor si-napoi cat ai clipi din ochi, fara sa-si poata alege destinatia, fara sa-si poata pastra vesmintele si fara prea multe avertismente - o vaga ameteala, apoi puf! s-a volatilizat catre o alta clipa.

Intr-una din calatoriile sale bezmetice Henry (Eric Bana) o intalneste pe Clare, o pustoaica fermecatoare si dezghetata de 6 ani, care nu pare bulversata de faptul ca pe pajistea din fata casei sale a aparut de nicaieri un adult in pielea goala. Ce-i drept nuditatea domnului Bana e ascunsa pudibond dupa niste tufisuri, dar chiar si-asa, pe fetita asta n-a invatat-o nimeni ca nu e bine sa vorbesti cu strainii, mai ales cu cei fara haine? Aparent nu: Clare isi pastreaza sangele rece si ii ofera strainului o patura cu care sa-si acopere partile rusinoase, impreuna cu inima ei. De-acum are sa-l astepte toata viata, cu niste haine vechi si o dragoste mereu mai mare.

Clare (Rachel McAdams) si Henry se regasesc peste ani si ani - ea il cunoaste de-o viata, el n-a intalnit-o inca, e vremea primului sarut intr-o poveste de iubire inceputa demult. Poveste care constituie, dealtfel, singura miza a filmului. Nu asteptam o istorie SF - detaliile legate de calatoriile prin timp nu fac nici obiectul cartii - dar asteptam sa intelegem perspectiva sotiei, femeia care isi asuma o viata fragmentata, o viata de asteptare, care il cunoaste pe acest barbat mai bine decat se cunoaste el insusi.



Sotia calatorului in timp ramane mereu in plan secund - ce e in sufletul ei? de ce accepta senin aceasta existenta cu paranteze? Regizorului Robert Schwentke nu pare sa-i pese prea mult si scenariul se concentreaza exclusiv pe "handicapul cronologic" de care sufera Henry ("chrono-impairment"), asezonat cu muzica siropoasa si scene tandre in peisaje idilice. Personaje care dadeau contur si sens povestii din carte dispar aici in favoarea unei istorii destul de banale despre "iubirea adevarata" care nu cunoaste granitele timpului, despre sansa si destin.

Pana si amorul se consuma cast si fara prea multa chimie, ca si cum protagonistii n-au putut depasi mental dragostea cuminte care i-a unit pe cand unul avea 6 ani iar celalalt vreo 40. Domnul Bana defileaza nud de cateva ori (bravo!), in schimb Rachel McAdams ramane foarte imbracata, cu acelasi zambet intelegator de la 18 la 30 de ani, si intre ei nu se simte nicio urma de pasiune. Rezulta un film caldut si dulceag la care doamnele pot lacrima putin, amintindu-si de toti barbatii care s-au facut nevazuti brusc din vietile lor, iar domnii pot profita de momentul de vulnerabilitate ca sa le consoleze cu un sarut, la adapostul intunericului complice din sala de cinema.



[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou