Slumdog Millionaire

Marti, 17 Martie 2009, Categoria: Cronica de film

Daca aveti chef sa pasiti o vreme in afara unui cotidian gri-cenusiu, incercati povestea lui Jamal Malik, un orfan desprins din romanele lui Dickens si transportat in mahalaua multicolora din Bombay, vagabondul ajuns la un pas de imbogatire pe platoul emisiunii "Vrei sa fii milionar", cel care poarta cu sine visele tuturor zdrentarosilor din suburbii, ale pustilor jegosi care cersesc prin ganguri, ale batranilor care n-au trecut niciodata pragul catre orasul celor bogati.

Cum a ajuns Jamal, baietandrul din suburbii, orfan fara educatie, chai-wallah de meserie - baiatul care aduce ceaiul in birourile unei multinationale, cum a ajuns tocmai el in finala unei competitii care-a trimis acasa minti mult mai luminate? Cum se poate strecura cu atata succes printre intrebari? Trebuie sa fie ceva necurat la mijloc, se gandeste Kumar, gazda concursului, asa incat Jamal ajunge pe mana politiei pentru un interogatoriu la sange. Aflam, odata cu militarii asudati, exasperati de prea multe coincidente, ca baiatul acesta plapand nu mizeaza pe stiinta, ci pe destin. Destinul care i-a scos in cale un star de cinema indian, un pistol Colt, si rand pe rand toate raspunsurile de care a avut nevoie pentru a ajunge pe podium.

Nerealist? Si ce daca! Danny Boyle se joaca de-a basmul si o face foarte convingator: fojgaiala de pe strazile aglomerate ale Bombay-ului e redata in culori vii, aproape ca poti simti mirosurile, apropierea trupurilor. Avem parte de eroul cel foarte pozitiv, fratele cel rau, printesa ce se cere salvata, avem episoade de sine statatoare dar care curg fluent, si in ciuda elementelor "de poveste" (excursia in latrina, turismul fantezist de la Taj Mahal, micul Rama cu arcul incordat) e foarte usori sa te identifici cu personajul principal si sa nadajduiesti la finaluri fericite, in care dragostea invinge totul.

"Vagabondul milionar" ne serveste felie dupa felie de viata indiana si ne plimba de mana prin toate straturile societatii intr-o serie de flashback-uri scaldate de umor si duiosie, pana la dansul de Bollywood din genericul final, expresie a kitsch-ului complet asumat. Filmul lui Danny Boyle ne duce intr-o binemeritata vacanta din lumea reala, si magia povestii functioneaza deplin, chiar daca Seherezada lucreaza in call-center.



[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou