Seven Pounds

Vineri, 13 Martie 2009, Categoria: Cronica de film

Filmul lui Gabriele Muccino (sub bagheta caruia l-am mai vazut pe Will Smith in "The Pursuit of happyness") porneste de la o idee generoasa: un om isi rascumpara pacatele trecutului oferindu-si generozitatea strainilor. "Seven pounds" e doldora de parabole despre iertare, umanitate, ispasire, dragoste eterna si alte asemenea teme profunde, menite sa smulga lacrimi audientei, si ideea se transforma in manipulare grosiera, marsand in principal pe emotie si putin (spre deloc) pe intelect.

Ben Thomas (Smith) e un corporatist de succes, cu o casa de vis si o nevasta asemenea, cu o viata aproape perfecta ce se curma brusc, intr-o seara, cand neatentia sa la volan duce la un sangeros accident de masina, soldat cu sapte morti, inclusiv sotia din dotare. Coplesit de remuscari, Ben decide sa isi dedice viata ajutorarii semenilor - cu sau fara voia lor. Si o face sub pretextul vizitelor la domiciliu, in calitate de agent al Fiscului - o alegere amuzanta, ce-i drept, taman in plina criza financiara. Insa generozitatea actelor sale e deseori intrecuta de violenta gesturilor - ba un administrator de azil izbit de pereti pentru ca nu e un "om bun", ba un lucrator la call-center orb (Woody Harrelson), jignit pana la limita suportabilitatii pentru a i se testa, din nou, "bunatatea" - Ben Thomas nu e tocmai un filantrop iubitor de semeni ci mai degraba un demiurg egoist. De cel mai bun tratament are parte Emily (Rosario Dawson), o tanara bolnava de inima, pe care Ben o pasuieste cu datoriile la stat, o insoteste cand isi plimba cainele, o ajuta sa-si curete gradina, o curteaza timid si o cucereste definitiv. Au fiecare rani de vindecat, asa incat scenele in doi curg destul de convingator, dar in rest prestatia lui Will Smith e departe de a fi grozava - despuiat de zambetul sau contagios alterneaza incruntarea cu grimasele si camera il fixeaza in prim-planuri de telenovela (momentul in care Jose Armando afla ca are un copil din flori cu Rosalinda si sufera artistic).

Ce-i drept nici scenariul nu il ajuta prea mult: povestea e fragmentata, cu nenumarate flash-back-uri si crampeie de puzzle alambicat, iar cheia care dezvaluie "misterul" in final e foarte putin credibila. La fel de putin credibila precum ideea ca o meduza ucigasa ar putea supravietui intr-un acvariu umplut cu apa de la robinet, dar ce mai conteaza micile detalii cand avem de-a face cu un mesaj atat de important despre daruire, jertfire, iubire etc.

Probabil ca exista pacate care pot fi rascumparate doar cu pretul vietii, si cautarea obsesiva a ispasirii e de inteles, dar Ben o impinge vertiginos spre patologic. Avem dreptul de a face bine cu forta, impunand altora povara unei recunostinte greu de dus? Filmul lui Muccino nu ne ofera un raspuns -ne ofera in schimb o scena finala absolut creepy, avandu-l drept protagonist pe acelasi Woody Harrelson. Mesajul peliculei ar fi trebuit sa fie unul profund spiritual si emotionant, in schimb am iesit din sala cu o singura concluzie de bun simt: nu scrieti SMS-uri cand sunteti la volan. Dauneaza grav sanatatii.

[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou