Public enemies

Miercuri, 5 August 2009, Categoria: Cronica de film

Public enemies Inamicul public al lui Michael Mann nu e un gangster hollywoodian cu replici ironice aruncate din varful buzelor, care prefera sa moara tanar decat sa-si iroseasca viata in treburi plicticoase. John Dillinger (Johnny Depp) este mai intai de toate un tip eficient, care jefuieste banci si cucereste femei cu aceeasi dezinvoltura, fara prea multe artificii; doar cu o palarie, un zambet incordat si o eleganta bine subliniata de filmarea in HD.

Mai degraba drama decat thriller, pelicula reuseste deplin in reconstituirea epocii - cu filmari in locurile care poarta inca amprenta acelor vremuri, detalii legate de costume si o poveste ce urmareste indeaproape volumul biografic al lui Bryan Burrough. "Public Enemies" ii face lui Dillinger un portret plin de simpatie, fara hiperbole ori mitizari excesive, insa personajul ramane in parte sub umbrela generoasa a unei legende. Antagonistul sau, Melvin Purvis (Christian Bale), agentul care si-a facut o misiune personala din prinderea si incarcerarea celui mai sfidator gangster al Americii, este schitat si mai sumar - prototipul de om al legii lipsit de umor, cu maxilarul inclestat si principii morale de neclintit.

Filmul lui Mann pare construit integral in jurul figurii lui Dillinger, in jurul ochilor lui stralucind in umbra de sub palaria de fetru. Ochii cu pare priveste amuzat peretii sectiei de politie tapetati cu afise in care se regaseste alaturi de prietenii sai gangsteri, ochii cu care o masoara lacom pe cea care ii va deveni iubita (Marion Cotillard cu un joc retinut si foarte reusit), ochii cu care cerceteaza ironic ecranul cinematografului unde ruleaza "Manhattan Melodrama", filmul cu gangsteri de celuloid care ii reflecta viata intr-o oglinda poleita.



Tratat de FBI precum un tip extrem de periculos, ce trebuie oprit prin orice mijloace, "inamicul public" Dillinger are parte de cu totul alt tratament din partea... publicului, care vede in el un Robin Hood modern, cel care jefuieste bancile, iar nu clientii aflati intamplator la ghiseu, un tip stilat si curtenitor care inflacareaza imaginatia doamnelor si pustanilor deopotriva. Din fericire Mann nu face din el un personaj de opereta cu viata glamour-oasa, chiar daca il filmeaza in multe prim-planuri ce ii sporesc aerul feroce si fascinant. Dillinger ramane o enigma, fara explicatii facile si psihologii ieftine inghesuite in subtext, un erou convins ca nimic nu-l poate atinge pentru ca norocul ii ajuta pe cei bravi.



[Adela Marcov]
  
asdasd