Cea mai fericita fata din lume

Marti, 26 Mai 2009, Categoria: Cronica de film

O fata de 18 ani dintr-o familie provinciala obisnuita castiga o masina la un concurs promotional organizat de o firma producatoare de sucuri racoritoare. Se indreapta spre Bucuresti impreuna cu parintii sai pentru a aparea in reclama care va arata poporului intreg ca oameni obisnuiti, in carne si oase, chiar castiga asemenea concursuri.

"Ma numesc Delia Cristina Fratila si sunt cea mai fericita fata din lume". Este replica pe care e fortata sa o spuna la nesfarsit in fata camerei de filmat, in timp ce trebuie sa produca cel mai hlizit zambet de care e in stare si sa bea probabil cea mai toxica bautura din lume. E inconjurata de niste oameni cinici de capitala, care mai mult, lucreaza in industria audiovizualului, ceea ce implicit ar trebui sa le confere o aura de superioritate siesi-suficienta. Acesti oameni o trateaza ca pe un obiect insufletit pus sa zambeasca la comanda ca sa le vanda cat mai multe sticle din bautura verde-galbena. E machiata, i se inlatura mustata, e mutata dintr-o parte in alta a platoului de filmare, i se fac apropouri desi are 18 ani, e fortata sa zambeasca, sa bea litri intregi de Bibo si sa repete aceeasi replica tampa de sute de ori. Si nu e numai asta. Delia e oricum numai fericita nu.

In trailerul filmului, Delia se prezinta ca fiind personajul principal in filmul „Cea mai fericita fata din lume”. Aproape ca o ineaca plansul. Parintii o inghiontesc sa se abtina, sa zica textul si sa para vesela. Se straduieste din rasputeri si o scoate la capat.



Andreea Bosneag (interpreta Deliei) e o fata de 18 ani care visa sa devina actrita si careia - ca sa vezi, chiar se intampla – visul i s-a implinit. Dar nici asta nu e tot. Andreea joaca tristetea care trebuie machiata in fericire cu o dexteritate aproape inconstienta, de fapt cu o naturalete care emotioneaza stanjenitor de mult.

In scurtmetrajul romanesc care a obtinut cele mai multe premii in competitii nationale si internationale – "Lampa cu caciula" – exista ceva asemanator care atingea undeva o coarda sensibila: un sentiment de tristete sters cu dosul manecii in incercarea de a salva o anumita veselie fara de care existenta nu ar fi lucru prea mare. Vizionand "Cea mai fericita fata din lume", te ajunge acelasi sentiment ambivalent, desi exprimat intr-o alta cheie, mult mai umoristica.

Umorul din lungmetrajul de debut al lui Jude este de fapt un haz de necaz, foarte familiar, foarte romanesc. Razi cand te lovesc replicile arhicunoscute si universale ale parintilor, toata lalaiala despre sacrificiile facute pentru copil, ca el sa creasca si sa aibe de toate etc etc. Razi de comportamentul cinic si absurd al oamenilor din asa-zisul advertising sau de tipologiile celor din echipa de filmare: un recuziter ridiculizat care o scalda spunand bancuri nesimtite, un regizor care se crede mult peste ce e fortat sa faca la aceasta reclama dar care se exprima cel mai bine prin indicatia regizorala repetata pana la epuizare "bea, bea, bea ca te vad", o machieza brutal de franca dar care nu exceleaza la capitolul stil. Si desi toate sunt comportamente tipice intr-un mediu atat de recognoscibil, redate cu un realism dozat cu o caldura a privirii, filmul emotioneaza datorita faptului ca e sincer.

"Cea mai fericita fata din lume" a obtinut Premiul CICAE la Festivalul de la Berlin, Premiul FIRESCI la Festivalul de la Sofia, Premiul pentru Cel mai bun scenariu la B-EST Intl. Film Festival si Premiul FIPRESCI la IndieLisboa.



[Eliza Zdru]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou