Vreau sa cred in comedii

Duminica, 24 August 2008, Categoria: Rezumatul saptamanii

Vreau sa cred in comedii [Saptamana 22-28 august]




Dosarele X: Vreau sa cred ar fi trebuit sa fie esenta de mister decantata intr-un deceniu de tacere, care sa ne aminteasca deliciile serialului si sa ne trimita iarasi fiori pe sira spinarii infasurati in muzica insidioasa a lui Mark Snow. In loc de asta insa, e o peltea reincalzita, amestecand laolalta elemente de thriller categoria "B" (transplantul ilegal de organe), glumite ieftine (privirea complice intre Mulder si Scully la vederea portretului lui Bush pe un perete de la FBI) si un medium nu tocmai convingator (Billy Connolly in rolul unui raspopit pedofil bantuit de viziuni sinistre). N-a mai ramas nimic nici din tensiunea erotica intre protagonisti - toata joaca aia de-a apropierea care te impingea la reactii gen "Pup-o, ma!" s-a dus naibii si acum Dana si Fox sunt la faza unei relatii caline (probabil sexul salbatic si iubirea aprinsa s-au consumat undeva in cei 10 ani de la precedenta pelicula X-Files). Povestea e dezlanata, personajele negative sunt stupide, iar cele pozitive sunt enervante (inclusiv Xzibit, adus pe ecran pentru ca stie sa se incrunte intimidant si cam atat).

CineTV dixit: daca sunteti fanii serialului, nu e cazul sa vedeti ceea ce pare a fi cel-mai-lung-si-mai-plictisitor-episod-realizat-vreodata. Daca nu, puteti alege oricand un DVD horror produs in anii '80 - intriga e la fel de inteligenta, dar cel putin nu are pretentii.

(vezi trailer)




Produs de Judd Apatow, Forgetting Sarah Marshall e o comedie acidulata despre sex, relatii si barbati nesiguri de ei - toate ingredientele pe care le stim de la Virgin la 40 de ani incoace. Asta nu e insa neaparat un lucru rau, pentru ca Jason Segel aduce un aer proaspat si convingator in rolul lui Peter, un compozitor cam falit avand ca pasiuni zacutul pe canapea, cerealele pentru micul dejun si pe Sarah Marshall, o actrita blonda si a dracului (Kristen Bell, intr-o partitura usor monocorda, de ticaloasa fara inima). Parasit de frumusetea blonda intr-o scena foarte simpatica (cersindu-i indurare nud, cu organele atarnand triste intru induiosarea spectatorului), Peter isi cauta alinare in Hawaii unde - surpriza!- da exact peste fosta iubita, la bratul noului ei companion, un star rock egoist si stralucitor, cu un exasperant si cuceritor accent britanic.

CineTV dixit: desi pe final se duce catre romantisme siropoase, pana acolo sunt destule momente amuzante, printre care si replica delicioasa a rock starului exasperat, intrebat daca a ascultat caseta demo a unui amator, raspunzand "eram cat pe-aci sa o fac, dar pe urma mi-am vazut de viata mea"... nu-i asa ca suna putin a Keith Richards? Enjoy!

(vezi trailer)
  
asdasd