Paris

Miercuri, 12 Noiembrie 2008, Categoria: Cronica de film

Paris Cedric Klapisch construieste din farame o declaratie de dragoste catre metropola pariziana: farame de vieti, farame de oras, povesti intretesute, destine care se intalnesc si-apoi se despart, oameni, culori, strazi si taxiuri. Toate aglutinate intr-o "felie de viata" populata de personaje numeroase si variate, in incercarea de a surprinde aspecte diverse din viata orasului: de la Pierre (Romain Duris), ex-dansatorul grav bolnav de inima, si sora sa Elise (Juliette Binoche), asistenta sociala si mama singura, la Verneuil (Fabrice Luchini), profesorul universitar amorezat tardiv de o studenta sarmanta, de la o brutareasa apriga cu angajatii si peste-poate de mieroasa cu clientela pana la vanzatorii de legume si iubirile lor amarui.



Exact numarul si varietatea personajelor sunt o problema: timpul nu e suficient pentru a le explora pe deplin (chiar daca filmul dureaza mai bine de doua ore), si in afara de performanta lui Luchini, extrem de reusit in rolul unui soarece de biblioteca pasionat de istorie, poezie si femei frumoase, soptind Baudelaire prin sms si manifestand toate ticurile unui burlac batran, sau a Juliettei Binoche, foarte atragatoare si calda, ceilalti se vad prea putin, iar Duris, desi caracter central care observa povestile pariziene din balconul sau, ramane sters si prea putin convingator in maladia sa.

La fel, unele povesti raman insuficient dezvoltate (imigrantii sud-africani, conflictul intre brutareasa si vanzatoarea algeriana, doamnele din inalta societate care intreprind o escapada in lumea "de jos"), iar momentele tensionate sunt filmate in surdina - declaratia de iubire pentru Paris se desfasoara in pasi de balet, e o curte timida, fara curajul unui "sarut furat" pasional. Klapisch opereaza cu miniaturi, gravuri sarmante ale viselor si dezamagirilor, dar isi proclama dragostea prin intermediari si orasul ramane undeva departe, in spatele oamenilor care il strabat.

[Adela Marcov]
  
asdasd