Metroul groazei gareaza in Bucuresti

Vineri, 24 Octombrie 2008, Categoria: Diverse

Nu, nu e vorba de vreo garnitura Metrorex, ci de "Midnight meat train", filmul lui Ryuhei Kitamura care va sosi in curand pe ecranele de la noi.

Filmarile la cele 35 de zile ale THE MIDNIGHT MEAT TRAIN au inceput pe 18 martie 2007 in Los Angeles, dar a fost un proces lung pana la realizarea sa.

"Metroul groazei" se bazeaza pe The Midnight Meat Train, o nuvela din Volumul I al colectiei de succes Books of Blood apartinand legendarului scriitor horror Clive Barker. Atunci cand volumele I-III ale Books of Blood au fost publicate in 1984, ele l-au facut pe Stephen King sa declare ca Barker reprezinta „viitorul genului horror”, o declaratie care a impulsionat lunga si aclamata cariera a lui Barker ca romancier, scenarist si regizor. De-a lungul anilor, Barker a devenit unul dintre cei mai faimosi si mai distinsi scriitori din lume. In timpul acestor ani, The Midnight Meat Train a fost una dintre – daca nu CEA MAI – populara dintre nuvelele sale si una care s-a aflat intotdeauna pe lista de dorinte a fanilor in vederea unei adaptari cinematografice.

Conform lui Barker, „Books of Blood au fost scrise la inceputul anilor optzeci ca incercare a mea de a pune in forma de nuvele toate ideile diabolice, intunecate pe care le-am avut pana-n treizeci de ani. Am vrut cu adevarat sa dovedesc cat de larg este in realitate domeniul genului horror. In cele sase volume am vrut sa spun „Uite, genul horror poate fi amuzant, poate fi sangeros, poate fi subtil, se poate referi la supranatural, poate fi despre sentimentul uman, poate fi atat de multe lucruri.””

Barker s-a aflat in New York in ultima parte a anilor ’70, o perioada cand oamenii erau ucisi in trenuri. Aceste stiri au furnizat scanteia creativa initiala a acestei povestiri.

Barker observa ca, pentru legiunile de fani, esenta povestirii originale se pastreaza in intregime in cadrul filmului. „Nu cred ca cineva caruia ii place nuvela va fi dezamagit de film”, asigura el.

Midnight Meat Train a fost prima povestire din primul volum al Books of Blood si este una dintre primele povestiri scrise de Barker. „Este o coborare neincetat de terifianta in nebunia si intunericul tuturor lucrurilor interzise”, spune Barker. „Joseph Campbell se refera la aceasta ca la una dintre formele primordiale – ideea protagonistului care coboara in intuneric, coboara in lumea de dincolo, precum face protagonistul nostru Leon. Lumea de dincolo se intampla sa fie sub orasul New York, dar este acelasi lucru”.

Barker spera ca filmul va oferi audientelor o experienta care ii va provoca sa continue a privi ecranul. Si noteaza faptul ca exista multa dezvoltare de personaje in film. ”Cred ca o sa va pese de acesti oameni”, spune el. "Avem cateva interpretari minunate si actori extraordinari. Nu este o poveste simpla. Este una complexa a cuiva care renunta la identitatea sa sociala si identitatea sa ca iubit pentru a deveni altceva, pentru a deveni un servitor al intunericului, aceasta fiind poate o alegere pe care trebuie sa o facem uneori cu totii”.

O mare parte din „Metroul groazei” a fost filmat in trenuri, atat trenuri adevarate in cateva statii ale Los Angeles County Metro Rail din partea centrala a orasului, cat si vagoane stationare de tren situate la locatia de filmare din studioul aflat langa sediul din Sun Valley, langa Burbank.

Doua statii Metro au fost utilizate pentru secventele practice cu trenuri din film, respectiv statia subterana ultramoderna Los Angeles City College de la Santa Monica & Vermont, care a furnizat locatia pentru confruntarea dintre Leon si un grup de membri de banda pe o scara rulanta. In acele scene el o salveaza pe o tanara asiatica interpretata de Norika Sato, care interpreteaza rolul principal din recentul film LOVEDEATH al regizorului Ryuhei Kitamura. Cealalta statie a fost MTA Redline de la intersectia dintre a cincea si Hill.

Un depozit cu o veche platforma de tren din San Pedro a reprezentat locatia platformei abandonate aflate sub fabrica de carne (meat plant).

In studioul din Sun Valley, producatorii au adus doua vagoane in intregime care au fost amplasate pe o suspensie cu balansare pentru a simula deplasarea trenului. Ca amanunt se poate mentiona ca aceste vagoane au fost utilizate si in scene avandu-l in prim-plan pe Doc Ock in „Omul paianjen 2”.

Pentru secventele din tren, designerul prostetic laureat cu Oscar® Matthew Mungle („Dracula”) a fost cel care a creat toate efectele prostetice. Pentru triplul nominalizat la Oscar® care in prezent se ocupa toate efectele faciale speciale pentru „CSI: Investigatii”, atractia acestui film s-a datorat orientarii spre creaturi. „Nu am mai facut un film cu creaturi de mult timp, asa ca m-am gandit ca ar fi o ocazie potrivita sa incerc din nou”, remarca Mungle.

Pentru Mungle si echipa sa, partea principala a muncii a fost crearea corpului victimelor din tren ale lui Mahogany. „Am facut multe corpuri nud”, spune Mungle. „Initial aratau de parca ar fi fost jupuite pana la musculatura. Apoi producatorii au schimbat asta, iar corpurile erau pur si simplu nude, atarnand de sus in jos. Deci a devenit mai greu de facut asta decat daca i-am fi facut jupuiti la musculatura fiindca urma sa lucram cu corpuri obisnuite, pliabile, usor construibile si doar sa le completam cu muschi. Dar au schimbat asta in corpuri complet nude, asa ca a trebuit sa o luam de la capat, facand mulaje dupa actorii care ne erau oferiti de cei de la productie, jumatatile inferioare iar apoi trunchiurile, pentru a le putea impreuna si a le face dintr-o bucata. A devenit ceva mai dificil pentru noi, dar in final a functionat grozav”.

Unul dintre modelele mai complicate de efecte a fost atunci cand Mahogany decapiteaza o turista in tren. „Nu se vede decapitarea propriu-zisa, dar se vede urmarea cu capul cazut acolo si corpul pompand sangele, mana convulsionandu-se", remarca Mungle. „Asa ca am luat un corp obisnuit si am adaugat gatul si mana in convulsie si am facut un mulaj dupa capul actritei pentru a face o dublura a capului cu ochii deschisi si gura deschisa intr-o pozitie de tipat”.

Bazandu-se pe o colectie de povestiri intitulata Books of Blood, nu este surprinzator ca producatorii au folosit zeci de litri de sange fals in trenul crimei al lui Mahogany. „Cred sincer ca este mai mult sange in filmul acesta decat am vazut vreodata intr-un film horror”, declara Vinnie Jones. „Aduc zeci si zeci de litri si il arunca in jur. De fiecare data cand ne lovim in scenele de lupta si sare sange in toate partile este foarte incomod sa lucrezi. Dar trebuie sa-ti zici ‘este totul pentru distractia produsului final’ fiindca e un macel absolut!"

Pe langa locatiile intunecate, sinistre ale apartamentului lui Mahogany si ale diferitelor statii de tren, Mahogany poarta cu el o geanta brodata cu numele sau si umpluta cu tot felul de instrumente diabolice de ucis. „Cara cu el geanta aceea si are in ea instrumentele, dar arma sa numarul unu este un ciocan mare din otel”, spune Vinnie Jones. „Asa incepe el toata treaba – ii pocneste cu acesta si apoi iadul se dezlantuie”.

Geanta lui Mahogany a fost conceputa de catre seful de recuzita John Keim pe baza descrierii sale din nuvela lui Clive Barker. „Geanta si-a inceput existenta ca model standard al Fortelor Aeriene Americane”, spune Keim, ” si am remodelat-o pe baza unei genti de veterinar din secolul 19”. Conform lui Keim, el a pus inauntrul gentii toate articolele pe care un ucigas psihopat bine echipat le-ar avea in geanta sa. „Avem carligul articulat cu care poti strapunge victimele si le poti atarna in aer. Iar apoi scoti cutitul si le sculptezi in piele. O multime de cutite inauntrul gentii pentru orice preferinta vrei sa abordezi! Avem un ciocan adevarat din otel cat si cateva ciocane cauciucate de diverse greutati cu care poti sparge oamenii si lucrurile. Avem chiar si ciocane fara cap, astfel incat atunci cand trece prin craniul cuiva colegii de la efecte vizuale adauga doar jumatatea superioara a ciocanului. Avem smulgatorul de unghii si o multime de dispozitive de smulgere. Exista chiar si un tragator de separare-extractor”.

Un studio artistic de mari dimensiuni in zona centrala a Los Angeles-ului a servit drept spatiu al galeriei de arta centrale unde curatorul Susan Hoff, jucata de Brooke Shields, ii ofera lui Leon includerea fotografiilor sale extreme intr-un grup proeminent de expozitie.

Pentru scena galeriei, multe dintre picturile expuse in spatiul respectiv sunt lucrarile lui Clive Barker. „Producatorii m-au intrebat daca doresc sa pun unele picturi de-ale mele in scena galeriei, iar eu am zis "Hei, de ce nu?””, isi aminteste Barker. Directorul artistic al filmului a ales picturile din colectia de sapte sute de lucrari a lui Barker conform potrivirii de ton cu pelicula.

Alte locatii au inclus diverse strazi si alei din partea centrala a Los Angeles-ului, cat si partea exterioara a hotelului Barclay din Main Street, ce portretizeaza hotelul la care sta Mahogany in film; Quality Café din partea centrala a orasului este restaurantul lui Otto, iar Manning Beef, o fabrica de ambalare a carnii din Pico Rivera o constituit locatia fabricii unde lucreaza Mahogany.

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou