Repo! The Genetic Opera

Miercuri, 8 Iulie 2009, Categoria: Cronica de film

Daca ati vazut pe vremuri "The Rocky Horror Picture Show" si va era dor de un muzical horror mustind de umor, cu interpretari reusite si imagini memorabile, ar fi mai bine sa va abtineti de la "Repo! The Genetic Opera" - dezamagirea va fi crunta.

Nu mai avem de-a face cu vampiri sexosi si insetati de sange, ci cu corporatisti venali, bancheri care dau organe pe credit si muritori care-si ipotecheaza trupul de dragul ultimei mode in materie de nasuri coroiate. In viitorul post-apocaliptic din 2056, GeneCo are monopolul asupra chirurgiei plastice, iar RepoMan este asasinul de serviciu al companiei, executorul nemilos ce recupereaza organele la care s-a intarziat cu plata in rate.



Rotti Largo (Paul Sorvino), patronul malefic de la GeneCo, poseda trei copii cretinoizi (doi baieti plus una bucata Paris Hilton, fiica dependenta de transplanturi), o cantareata de opera cu ochi inchiriati (Sarah Brightman) si o ranchiuna veche de ani buni pentru Nathan (Anthony Head), omul care i-a furat iubita, a luat-o de nevasta si i-a produs si un copil, pe Shilo (Alexa Vega), o adolescenta bolnavicioasa, blestemata de o mostenire genetica apasatoare. Ranchiuna care se poate rezolva printr-o lovitura de maestru: Shilo va afla ca tatal ei e un RepoMan, ucigas platit in slujba familiei Largo, va deveni mostenitoarea GeneCo in dauna celor trei copii nevrednici, iar Nathan isi va pierde fiica, singurul lucru de pret care ii mai ramasese pe lume. Toate astea pe scena, desigur, intr-un climax vocal si dramatic ce aduna intreaga distributie la Opera, cantand in cor "Seara asta va fi o baie de sange!". Daca ar fi fost vorba de un cor ceva mai vesel, sau o melodie cat de cat fredonabila, lucrurile nu ar fi iesit atat de prost. Dar filmul lui Bousman (autorul a trei din sequel-urile seriei "Saw") are o coloana sonora nefericita, intersectand un rock-metal-industrial cu ceva pasaje de opera (singurele reusite fiind cele cu Sarah Brightman), si o abundenta de momente in care personajele isi declama replica bombastic, pe un fundal sonor zgomotos si atat.

Bombastic si lipsit de umor este filmul cu totul, de la costumele sado-maso-victoriene la decorurile banal-futuristice, de la seriozitatea cu care canta Paul Sorvino, pricopsit cu o codita in continuarea cheliei, pana la finalul de tragedie shakespeariana in care cantareata de opera alege moartea si libertatea. Ai crede ca genericul de banda desenata anunta ceva simpatic, in linia lui "Sin City", dar nu - e vorba doar de predici prost voalate despre soarta omenirii alunecand pe panta frivolitatii, despre lacomie (un lucru foarte rau!! rau, rau, rau!), ori despre frumusetea interioara care primeaza in final in dauna chirurgiei plastice, devenita un veritabil fashion statement. Cortina, va rugam!



[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou