Les plages d'Agnes

Miercuri, 13 Mai 2009, Categoria: Cronica de film

Agnes Varda ne invita la o introspectie jucausa intre oglinzi paralele: de o parte camera de filmat, companion fidel mai bine de cinci decenii, unealta de neinlocuit, ochi magic si prieten; de cealalta memoria, un puzzle de amintiri bine temperate care strabat secolul trecut intr-un demers auto-documentar lipsit de ostentatie, care nu isi propune sa exploreze cariera regizorului Varda ci sa o reconstituie pe Agnes din cioburi colorate.

"Daca ai privi inlauntrul oamenilor ai gasi varii peisaje. Daca ai privi inlauntrul meu ai gasi niste plaje" - cele din Belgia natala ori cele ale copilariei fabuloase petrecute in exil, la Sete, pe o corabie ancorata in port; cele ale tineretii aventuroase din Corsica ori cele din Los Angeles-ul anilor Flower Power; plaja improvizata in mijlocul strazii Daguerre unde Agnes se joaca cu verva in nisip de-a oamenii mari sau cea din Noirmoutier, decorul povestii de iubire traite cu Jacques Demy.

"Sunt o batranica dolofana si guraliva care isi povesteste viata", clipeste Agnes sugubat, pentru ca adora s-o faca pe clovnul: coleaza, filmeaza, flaneaza si se amuza de parca ar fi plecat la cumparaturi intr-un talcioc personal de unde scoate pe rand fotografiile de teatru facute in tinerete (de la Jean Vilar, creatorul Festivalului de la Avignon, pana la Gerard Philipe, frumosul delicat ce infierbanta imaginatia demoazelelor din epoca), cateva poze cu Fidel Castro, "ingerul cu aripi de piatra" imortalizat la el acasa, papusile chinezesti care dadeau revolutiei culturale o culoare mai vesela, un costum de cartof in care a defilat zambind mandra la ditamai Bienala din Venetia ori decorurile cu saltimbanci, trapez si plasa ale unei vieti de circ visate odinioara. Plasa in care a prins probabil si balena uriasa, din plastic si carpe colorate, in care se adaposteste uneori ca sa priveasca oglinzile mangaiate de apa si scoici, cu gandul la valurile d'aldat care au purtat-o alaturi de Resnais si Robbe-Grillet, Duras ori Demy pe ea, "bunicuta" Nouvelle Vague-ului de Rive Gauche.



"Plajele lui Agnes" sunt un caleidoscop de fotografii si trucaje, imagini de arhiva si decoruri bizare, secvente de film si nesfarsite paranteze care ating razant miscarea feminista, Panterele Negre, pe Jim Morrison ori Harrison Ford, toate mustind de bucuria creatiei, de inventivitate, emotie si modestie, in care tonul intimist e folosit cu pudoare si nostalgia e indulcita de zambet. Sunt un joc de-a viata cu masini din carton si pisici vorbitoare, parte documentar, parte fictiune, si 100% poezie. O declaratie de dragoste pentru "lumina retinuta in imagini" soptita dintr-o casuta cu pereti de pelicula de o femeie care traieste in cinema.



[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou