Miracolul de la Sf. Anna

Luni, 13 Aprilie 2009, Categoria: Cronica de film

Miracolul de la Sf. Anna Despre miracole care (nu) se intampla

1944. Pe frontul italian, in ofensiva impotriva germanilor, un grup de patru soldati americani de culoare din prima linie a diviziei 92 infanterie Buffalo ajunge atat de aproape de inamic incat capitanul alb care ii conduce telefonic de la o departare confortabila crede (sau vrea sa creada) ca acestia mint asa ca, inteligent si cumpatat, ii abandoneaza la doi pasi de tunurile fritzilor. Cei patru nu numai ca supravietuiesc mai mult decat este probabilistic acceptabil dar in plus, salveaza viata unui copil orfan, singurul supravietuitor al masacrului de la St. Anna, si descopera, pentru posteritate, cine a fost tradatorul responsabil pentru acest masacru. Cum fac asta? Printr-un miracol (sau mai multe) si hraniti de speranta ca lupta lor, aparent nejustificabila (isi risca viata in numele unei tari care i-a subjugat pe cei asemeni lor mai multe sute de ani la rand) va servi unui scop mai mare. In speranta ca, peste ani, urmasii lor vor trai intr-o tara demna si eliberata de ura.

Spike Lee se serveste de faimosul caz al masacrului de la St. Anna, redeschis de justitia internationala la mijlocul anilor 90, pentru a spune, asa cum face mai de fiecare data cand ocupa scaunul regizoral, o poveste despre acceptare. Partea cea mai interesanta a acestui demers este interogatia in jurul careia graviteaza discursul: cum gasesti resurse pentru a lupta in numele unei tari atunci cand majoritatea populatiei acesteia iti refuza drepturile fundamentale? Pe langa asta, o intreaga orchesta de alte motive subiacente sunt aruncate in joc de genul: in razboi, se intampla ca fratii sa lupte unii impotriva celorlalti; iubirea poate transcede, si chiar trebuie sa faca asta, diferentele de culoare, rasa sau nationalitate, miracolele se intampla daca ai gratia si forta sa crezi in ele...

Poate parea mult si cateodata chiar asa este. Filmul aglomereaza personaje, secvente si fire narative care dezechilibreaza povestea pentru ca o incarca prea mult si ii dau multiple centre de greutate. Autorul scenariului, James McBride (veteran de culoare din cel de-al doilea razboi mondial) si-a adaptat propriul roman pentru acest film si probabil nu a stiut sau nici nu a vrut sa cerneze bogatia amintirilor experientei traite.

Totusi. Generozitatea cu care Spike Lee trateaza acest scenariu si libertatea lui auctoriala (un producator hollywoodian mai "lucrativ" i-ar fi taiat multe dintre secvente pentru a salva timp, bani si spectatori) este ceea ce face ca filmul sa fie cu atat mai interesant si mai provocator. Alterneaza secvente de o creativitate geniala cu secvente care treneaza sau aluneca in banal si locuri comune. Personaje inventiv nuantate stau la masa cu persoanje care actioneaza si vorbesc cliseistic. Un lucru nu poate fi previzibil si acesta este modalitatea de tratare regizorala a povestii.

"Miracle at St. Anna" este un film necesar pentru ca recupereaza o versiune mai putin cunoscuta a istoriei si o spune intr-un fel care se intampla sa emotioneze. Asta daca ai generozitatea sa crezi.



[Eliza Zdru]
  
asdasd