Micmacs a tire-larigot

Joi, 25 Februarie 2010, Categoria: Cronica de film

Cu tatal rapus de o mina si creierul strabatut de un glont ratacit, care n-a vrut sa mai iasa din culcusul sau cald nici macar in sala de operatie, nu-i de mirare ca Bazil (Danny Boon) nu iubeste armele. Ori pe fabricantii lor. Asa incat pune la cale un plan care sa-i razbune copilaria petrecuta in orfelinat si jobul pierdut din pricina spitalizarii.

Somer si fara casa, cu o caciula ponosita si cateva trucuri de saltimbanc, Bazil e cules de pe strazile Parisului si adoptat de o familie imporovizata - un grup de ciudati, inadaptati la realitatile prozaice, care isi duc zilele adapostiti in universul lor de tinichea, plastic si gunoaie reciclabile.



Ei sunt Micmacs-ii, personajele-caricatura pe care Jeunet nu se oboseste sa le modeleze in prea multe dimensiuni - in fond e vorba de o comedie burlesca -, ci in zambete si culori aprinse: Contorsionista, "fata de cauciuc" cu suflet sensibil intr-un corp flexibil; Fracasse, omul-ghiulea impanat cu fier; Calculeta, printesa ochelarista a cifrelor; antropologul congolez cu fixatie pentru proverbe si zicatori vest-europene; maestrul-papusar care da viata unor mecanisme delicate; mosneagul supravietuitor al ghilotinei si bucatareasa care creste o noua familie dupa ce si-a pierdut-o pe a ei.

Cu ei defileaza mandru Jean-Pierre Jeunet in acest retro fantezist din care nu puteau lipsi Dominique Pinon, actorul lui fetis, si muzica mangaietoare - melodiile lui Raphael Beau, cu reminiscente din Yann Tiersen, plus cele ale lui Max Steiner, parintele coloanelor sonore clasice marca Hollywood, care bantuie lumea imaginara a lui Bazil. Ce iese din acest cocktail pestrit? O satira caustica la adresa comerciantilor de arme, cu mesajul "politically correct" indulcit de imagini superbe, o combinatie intre atmosfera halucinanta din "Delicatessen" si tandretea vagabonzilor lui Chaplin, o joaca de-a nostalgia si postmodernismul (afisele cu "Micmacs" apar din cand in cand in decor, semne de auto-referentialitate ironica). Un film amuzant, lejer, adorabil.



[Adela Marcov]

• Adauga un comentariu:

   

• Trebuie sa fii logat pentru a posta un comentariu! Acceseaza cont sau Creeaza un cont nou