Vers le sud
Heading South
Anul: 2005
Durata: 107min
Tara: Canada,Franta
Regia: Laurent Cantet
Optiuni-
scrumbie
/ 1 Apr 2009 (de mai mult de 1 an)
Arata
Cantet intoarce pe toate partile vacanta a trei nord-americane in Haiti, la sfasitul anilor '70. Le pune sa se confeseze individual in fata spectatorului, vrand sa ne arate ca si femeile platesc pentru sex, sunt ipocrite, insala fara remuscari.
Brenda revine in Haiti dupa trei ani. Ultima data fusese cu sotul in vacanta si-l cunoscuse pe Legba, un pusti de 15 ani, care-i oferise primul orgasm la 45 de ani!
Ellen e profesoara de literatura franceza. Despre ea (still kicking) aflam ca e innebunita dupa sex si ca n-are nici o problema sa plateasca tineri atragatori pentru asta. Insa Ellen e innebunita in special dupa Legba si se vede bine in piscina si in pat cand ii aplica crema pe spate.
Iar Sue este o afacerista din industria containerelor de gunoi, mai putin jucausa si usor frustata sexual.
Ellen face un adevarat efort sa se autoconvinga ca Legba "apartine" tuturor. Dupa toata sarada, Brenda incepe sa descopere atractiile sudului, turismul sexual. Par ele ca se distreaza sau ca sunt singuratice vulnerabile?
Cantet starneste subiecte interesante despre rasism, pedofilie si prostitutie masculina. Filmul e mult mai frumos. Chiar merita vazut! -
vicentiu_horia
/ 11 Dec 2008 (de mai mult de 1 an)
Arata
Acum câteva zile am văzut lungmetrajul "Vers le Sud" ("Spre Sud") realizat de Laurent Cantet. Toate filmele sale sunt proiectate în cadrul Festivalului de Film Francez care se desfăşoară în această perioadă la Bucureşti. Opera regizorului francez îmi era necunoscută până acum, deşi îmi ajunseseră la urechi, încă înainte de Cannes 2008, comentarii pozitive cu privire la peliculele sale. Ei bine, am avut parte de o primă întâlnire tulburătoare. În "Spre Sud", trei femei americane, toate trecute de vârsta de 50 de ani, se întâlnesc pe o plajă din Haiti, la mijlocul anilor 70’. Ele se află acolo pentru „a se simţi bine”. De fapt, aceste doamne respectabile în viaţa de zi cu zi (una dintre ele este profesoară universitară la o prestigioasă universitate americană) au ales ca destinaţie turistică acest loc exotic pentru a-şi împlini diverse fantezii sexuale. Plătind şi întreţinând tineri localnici (Legba, protagonistul acestui film, are probabil mai puţin de 18 ani), ele concretizează dorinţe sexuale refulate până atunci. Acest „paradis exotic” se va destrăma treptat în faţa ochiilor spectatorilor. Într-o oarecare măsură, pelicula lui Cantet se aseamănă cu excelentul roman Voyage au bout de la nuit (Călătorie la capătul nopţii) al lui Louis-Ferdinand Céline. Şi ea înfăţişează un tablou întunecat: niciunul dintre personaje nu este inocent, cu toţii fiind sclavii propriilor lor obsesii şi necesităţi. La ieşirea din sala de cinema, mă întrebam de ce sunt atât de tulburat. Nu reuşeam să pricep cum de a putut camera de filmat să suprindă atât de bine realităţi sumbre care, cred eu, ne privesc pe toţi. Am simţit că valori şi iluzii, construite de mine cu mult efort, se clatină şi sunt convins că nu am fost singura persoană care a părăsit acea sală atât de emoţionat.
